(30.dec.1998)Apogeul furtunii aproape-i trecut..
E linişte-acum în Infern.
Însă lacrimi de gheaţă pe chipu-mi de lut
Ochii mei goi încă mai cern.
Ca un rege al junglei alungat de pe tron
Prin spaţiu şi timp rătăcesc..
Îmi e inima prinsă de-al iubirii harpon
Şi totuşi eu nu mă opresc.
Continui s-alerg către unde-o s-ajung
Într-o zi când va fi iar senin..
Pân-atunci însă norii cu lacrimi mă-npung
Şi-n suflet îmi toarnă venin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu